Cozonac cu nuca

Ingrediente:
Aluatul: 1 kg faina, 50 g drojdie, 6 oua, 250-300 g zahar, 3-4 linguri ulei, 1 pahar unt sau margarina topita, 1/2 l lapte, 1 lingurita rom, 1 lingurita rasa sare, 1/2 baton vanilie, coaja de lamiie sau de portocala, 2 bucati zahar pentru presarat, 1 ou pentru uns; 

Umplutura: 300 g nuci, 250 g zahar, 50 g stafide, coaja de lamiie.

Mod de preparare
Se pune faina la loc cald din ajun; cu 4-5 ore inainte de a framinta cozonacii se freaca galbenusurile cu sarea si zaharul si se tin la caldura. Se sfarma bine drojdia cu furculita in pahar lapte, se bate apoi cu doua linguri de zahar si una de faina si se lasa sa creasca la loc cald. Daca drojdia este proaspata creste foarte repede. Dupa ce drojdia a crescut se incepe framintatul.

Se face o gropita in faina asezata in vasul in care se framinta si in aceasta gropita se toarna galbenusurile, amestecate cu doua albusuri si drojdia preparata mai inainte, toate calde, romul, vanilia, coaja de lamiie si se amesteca cu o furculita. Se toarna apoi incetul cu incetul laptele caldut si se incepe framintatul cu mina. Pentru buna reusita a cozonacilor coca nu trebuie sa fie nici prea moale, nici prea tare.

Se potriveste astfel, incit atunci cind o intinzi intre miini sa nu se rupa. Se framinta fara ca sa se rupa coca, impaturindu-i marginile spre mijloc. In momentul in care compozitia a devenit omogena se incepe adaugarea grasimii (caldute), putin cite putin, pina ce se termina toata cantitatea. Din momentul in care a inceput sa se adauge untul, se mai framinta cel putin o jumatate de ora. Dupa ce s-a terminat framintatul, se aseaza vasul acoperit la cald iarna linga o sursa de caldura sau pe o oala cu abur. Se revizuieste din cind in cind, ca sa nu se infierbinte vasul dedesupt.

Daca aluatul este bine reusit, coca creste in patru ore. Se trec nucile pentru umplutura prin masina de macinat nuci, se amesteca cu zaharul, coaja de lamiie si cine doreste cu stafide. Se intinde coca pe planseta, se presara deasupra nucile in strat gros de 1 cm, se ruleaza si se pune in forme, unse cu unsoare sau margarina si tapetate cu faina. Din aceste cantitati se pot face 2 cozonaci, cel mult 3. Se lasa putin in forme sa creasca, se ung cu ou batut si se presara pe deasupra cu bucatele mici de zahar. Se coace la foc potrivit. Cind se scot din cuptor se rastoarna pe o planseta si se taie abia dupa ce s-au racit. 

Condimente vegetale 3.

Ghimbir

Ghimbirul, denumit în trecut şi ghimber, este numele dat unei plante erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice

Se gaseste.proaspat, uscat sub forma macinata sau de bucatele. Gust/aroma: iute-dulcisor. Poate fi folosit la bucataria asiatica, la prajituri si la dulciuri.
Ghimbirul proaspat poate fi pastrat cateva saptamani in frigider. In stare uscata trebuie lovit, pentru ca fibrele sa se deschida, apoi infuzat in sosul mancarii si indepartat atunci cand se considera ca s-a atins aroma dorita. Ghimbirul uscat trebuie stocat la adapost de lumina, aer si umezeala.
Este preferabil sa cumparam ghimbir in cantitati mai mici, deoarece se vestejeste deosebit de repede.








Frunza de dafin

Dafinul provine probabil din Asia Mica. Astazi creste in toata zona mediteraneeana. Turcia este unul dintre exportatorii principali. 
Datorita slabei rezistente la frig, dafinul nu poate fi cultivat in regiunile nordice. Contrar altor plante mediteraneene, in Europa nu a fost cultivat in manastirile medievale.

Fruniele dafinului se gasesc sub forma uscata, intregi sau bucati, sau sub forma de praf, Gust/aroma: puternic condimentat.
Frunzele uscate trebuie sa fie intregi si de culoare verde-maslinie. Daca sunt maronii inseamna ca si-au pierdut aroma. Frunzele intregi sunt folosite la gatit, iar cele sfaramate, sau macinate, pot fi folosite daca se doreste intarirea gustului. Pastrate la adapost de lumina si aer isi pastreaza aroma timp de peste 2 ani.
Poate fi folosit la supe, sosuri, mancaruri pe baza de peste, la saramura, la castravetii murati.

Ienupera

Speciile genului Juniperus cresc in climatul temperat din Europa, America de Nord si Asia, originea sa precisa fiind necunoscuta.

Boabele de ienupar se folosesc de obicei intregi. Ele sunt aromate, cu un usor gust dulceag, asemanator cu cel al piperului roz.

Boabele de ienupar se depoziteaza la adapost de lumina, umezeala, caldura si aer. Rezista astel destul de bine pe perioade lungi.

Poate fi folosita la murala, mancarurile de peste, saramuri, bauturile cu gin.

Leustean

Originea leusteanului este neclara. Probabil planta este originara din Asia centrala.

Leusteanul este foarte aromat, oarecum asemanator cu telina, cu o usoara nuanta de parfum de frunze de schinduf. Frunzele de leustean se consuma proaspete sau uscate. Leusteanul are un gust caracteristic si placut..

Poate fi folosit la supe sau ciorbe, la mancare gatita, a sosuri sau la felurile de mancare pe baza de carne. Datorita aromei intense a frunzelor sale, se foloseste in cantitati mici. Atat in supe sau ciorbe cat si in mancarurile gatite, se fierbe odata cu acestea.

Frunzele de leustean se consuma in special proaspete. Ele rezista cateva zile la temperatura camerei si cca. 7-10 zile in frigider, ambalate intr-o punga de plastic.
Frunzele de leustean uscate se pot pastra cateva luni la adapost de lumina, aer si umezeala.

Condimente vegetale 2.

Chimen

Chimenul este o planta bianuala care, in primul an dupa insamantare, seamana cu morcovul; ajunge la cca 20 cm inaltime, cu frunze fine, divizate si o radacina lunga. In cel de-al doilea an tulpinile se dezvolta si ajung la cca 60-90 cm inaltime; au flori albe, sau roz. Acestea produc fructele, folosite drept condiment. Planta care produce flori si seminte moare. Doar plantele care nu au inflorit inca vor supravietui si vor produce seminte in anul urmator.

Se gaseste: uscat sub forma de seminte micute, tntregl sau macinate. In ambele cazuri se depoziteaza in containere (plicuri, borcanase, cutii) bine inchise, la adapost de lumina, caldura si umezeala. Astfel depozitat isi poate pastra calitatile cel putin 6 luni.

Gust/aroma: puternic condimentata, muscatoare. Poate fi folosit la: diversele varietati de panificatie sl la pateurile pe baza de aluat, la mancarurile pe baza de peste sau de carne, la varza, la cascavaluri, la branzeturi, la felurile de mancare pe baza de cartofi.




Cuisoare

Arborele de cuisoare este vesnic verde si atinge inaltimi de pana la 14 m. Scoarta arborelui este gri, frunzele sunt stralucitoare, de culoare verde inchisa, au forma eliptica si sunt foarte aromate. Florile sunt mici, purpurii si cresc in forma de umbrelute, grupate cate 4-5, la capetele crengutelor.

Fructul este o drupa purpurie de cca. 2,5 cm lungime. Arborele de cuisoare creste in climat tropical, cel mai bine in vecinatatea marii. Cantitatea de ploaie trebuie sa fie de cel putin150 ml de apa annual, iar recoltarea si uscarea au nevoie de un sezon cald si uscat. Cuisoarele se culeg manual, inainte ca bobocii sa se deschida, si apoi sunt uscate pe rogojini de palmier.

Cuisoarele se cumpara intregi. Sub forma de pudra isi pierd repede mirosul si gustul. Fiind foarte tari, sunt greu de macinat in mojar, asa ca este recomandabila folosirea unei rasnite electrice.

Depozitarea lor se face in containere etanse, la adapost de lumina, umezeala si aer. Gust/aroma: iute-condimentat

Pot fi folosite: la prajituri, dulciuri, dulceturi, compoturi, sosuri, la felurile de mancare pe baza de carne si la mancarurile de peste.           

Curry

Se obtine din  amestecul a mai multe condimente, precum piperul, ardeiul gras, chili, ghimbirul, coriandrul si cuisoarele. Se gaseste sub forma de praf.

Gust/aroma: iute-picant. Poate fi folosit: la bucataria asiatica, in principal la sortimente de mancare din India, la orez, la peste, la mancarurile pe baza de carne de pasare, la mancarurile cu carne.

Condimente vegetale 1.

Arpagic

Arpagicul este o planta cu miros de ceapa, dar mai bland si mai fin. Arpagicul creste pana la o inaltime de 30 cm. Spre deosebire de ceapa, nu formeaza sub pamant bulbi mari. Doar frunzele sunt sursa aromei de ceapa.

Gust/aroma: viguroasa ca si ceapa proaspata • Poate fi folosit: la salate, la mancarurile preparate cu oua si branza, la alte mancaruri pe baza de cartofi si carne, la sosuri, supe si ciorbe. Alegeti plante cu frunze verzi, proaspete, de dimensiuni uniforme, fara semne de ingalbenire, uscare sau alterare. Arpagicul uscat are o aroma mult scazuta fata de cel proaspat.
Se poate pastra in frigider, in pungi de plastic, cca. o saptamana. Nu le spalati decat inainte de a le folosi, caci umezeala grabeste degradarea plantei. Iarna, arpagicul congelat poate fi folosit in mod satisfacator.




Boia

Dulce si aromat. Unele varietati nu sunt deloc iuti, altele sunt foarte iuti.
Boiaua de ardei (Paprika) este o pudra fina, obtinuta prin pisarea anumitor varietati de ardei (Capsicum annuum). Acestia pot fi mici si rotunzi (din Spania si Maroc), sau ascutiti, in forma de con (din Ungaria si California). Sunt mai mari si mai putin iuti decat ardeii iuti obisnuiti. Boiaua se produce din ardei copti pana se rumenesc, numiti uneori “pimento” – aceiasi care se folosesc la umplutul maslinelor. Pudra poate varia in culoare de la rosu-aprins la maro-ruginiu.
Aroma este dulce, putin intepatoare iar gustul variaza de la dulce pana la foarte iute.
Se gaseste: uscat intreg sau macinat. Poate fi folosita: la sosuri, la prajeli, la felurile de mancare pe baza de cartofi si de orez, la mancarurile de peste si de zarzavaturi, la slanina, la cascavaluri.
Boiaua se strica repede, asa ca trebuie cumparata in cantitati mici si pastrata in containere inchise ermetic, la adapost de lumina soarelui, caldura si umezeala.




Busuioc

Busuiocul este o planta anuala si se prezinta ca o tufa cu frunze lucioase, de obicei verzi, dar care pot fi si de culoare rosu-vinetie, de forma alungita, cu o aroma deosebita. Poate ajunge la inaltimea de 60 cm. Semintele sunt lunguiete, de culoare maro-portocalie, acoperite cu o pielita subtire, inchisa la culoare, aproape neagra. Florile sunt adunate sub forma de ciorchine si au o culoare lila-albastrie.
Cel mai bun timp pentru recoltare este inainte ca planta sa infloreasca. Frunzele se usuca intinse pe suprafete plane, sau atarnate. Dupa ce s-au uscat se stocheaza in containere inchise ermetic, la intuneric si racoare.
Toate varietatile de busuioc au in comun faptul ca frunzele uscate sunt mult mai putin aromate decat cele proaspete; congelarea frunzelor proaspete este cea mai buna metoda de stocare.
Gust/aroma: dulce-piperat, condimentat iute Poate fi folosit: la salate (de rosii, de pastai de fasole), la sosuri, la preparatele cu raci, la mancarurile de peste sau de pasare.



Chili


Alta denumire sub care este cunoscut: piper cayenne
Ardeiul iute este o tufa ce alterneaza frunzele ovale cu cele in forma de lance; poate atinge inaltimi de peste 1 m. Florile sunt albe, iar fructul are forma ovala, sau elipsoida, cu varful ascutit. Fructul de ardei iute este rosu la maturitate si extrem de iute; de obicei,ardeii mai mici sunt mai iuti, iar semintele si vinisoarele interioare sunt mai iuti decat coaja. Cu cat ardeiul este mai mare, cu atat contine mai multa pulpa raportat la vinisoare si seminte, fiind din acest motiv mai putin iute pe ansamblu.
Ardeiul iute este intr-adevar foarte… iute. Odata insa obisnuit cu gustul puternic esti surprins de cate arome subtile poate oferi: fructata, afumata, proaspata, dulce, amaruie, acrisoara etc. Cea mai mare varietate de ardei iuti se gaseste in Mexic.

• Se obtine din: diferite tipuri de ardei iuti
• Se gaseste: uscat (intreg sau macinat), sub forma de praf sau ca ulei de ardei iuti
• Gust/aroma: iute
• Poate fi folosit: la mancarurile pe baza de carne si de zarzavaturi

Euforia Cuisine, chocolate mousse

Muffin cu ciocolata

Muffin cu ciocolata

Ingrediente pt. 12 portii

• faina 250 gr
• 150 ciocolata bucati mari/ras
• lapte 150 ml
• margarina 150 gr
• zahar 100 gr
• oua 2 buc.
• praf de copt 1 plic
• zahar vanilie 1 plic
• cacao 2 linguri

Incalzeste cuptorul la 190 de grade. Amesteca faina cu praf de copt, zahar vanilinat si cacao. Amesteca margarina cu zahar, oua, lapte dupa care adauga faina pregatita anterior. Dupa obtinerea aluatului adauga ciocolata taiata in bucati sau rasa. Pune aluatul in formele de muffin. Dupa aprox. 20 de minute muffinul este gata.

Pita grecească

Porţii: 6-8

Timp de preparare: 3 ore şi jumătate (inclusiv timpul de dospire)

Ingrediente:

• 400 grame de făină
• 300 ml apă călduţă
• 3 linguri ulei de măsline
• 20 grame drojdie proaspătă
• 2 linguriţe de sare
• 1 lingură de zahăr

Preparare:

1. Amestecaţi drojdia cu sarea, zahărul, 1 lingură din făină şi 6 linguri de apă.
2. Lăsaţi să se înmoaie drojdia la cald timp 30 de minute până când începe să facă bulbuci.
3. Amestecaţi făina cu amestecul obţinut mai sus, uleiul de măsline şi apa adăugată treptat.
4. Frământaţi până obţineţi un aluat relativ moale dar care se desprinde de pe degete.
5. Lăsaţi aluatul la dospit timp de 2 ore.
6. Scoateţi aluatul din vasul de dospire şi împărţiţi-l în 8 bucăţi egale, cam de mărimea unui ou de raţă.
7. Întindeţi bine bucăţile de aluat cu o vergea/merdenea pentru a obţine forme relativ circulare.
8. Lăsaţi să dospească bucăţile de aluat gata formate încă 30 de minute.
9. Coaceţi pita pe plită (cam 5 minute pe fiecare parte) sau în cuptorul încins la 175 de grade (cam 2-3 minute pe fiecare parte, se întoarce la jumătatea timpului de gătire). Ambele, atât plita cât şi tava introdusă la cuptor, vor fi unse cu ulei.

Pita se serveşte caldă sau rece, cu souvlaki, gyros etc.